Bibliotecă

De ce îmi fac griji pentru lucruri care nu s-au întâmplat

Telefonul nu răspunde și în câteva secunde ai deja un accident, un spital, un drum făcut noaptea. Șeful scrie „putem vorbi mâine?”, iar până seara ai trecut prin concediere și prin primul interviu la altă firmă. A doua zi se dovedește că nu era nimic. Ziua de ieri însă a fost trăită, cu frică cu tot.

Întâmplarea neîntâmplată

În 1874, Ion Creangă a publicat în manualul pentru copii povestea „Prostia omenească”, în care o femeie își culcă pruncul lângă sobă și începe să plângă în hohote. Când mama ei o întreabă ce se întâmplă, femeia îi arată drobul de sare lăsat pe horn:

„De s-a sui mâța, are să-l trântească drept în capul copilului și să mi-l omoare!”

— Ion Creangă, „Prostia omenească”, 1874

Bunica acceptă imediat pericolul și cele două plâng împreună. Când soțul revine acasă, obosit și flămând, cele două îi povestesc totul „cu mare jale”. Creangă numește acest fenomen „întâmplarea neîntâmplată”. Reacția bărbatului este clară:

„Bre! mulți proști am văzut eu în viața mea, dar ca voi n-am mai văzut.”

— Ion Creangă, „Prostia omenească”, 1874

După acest episod, bărbatul pleacă în lume pentru a căuta oameni și mai proști. Povestea descrie însă un proces de imaginație activă. Femeia a construit o scenă completă. Ea plânge finalul unei povești care nu a început niciodată.

Regizorul anxietății

Grija pentru viitor funcționează similar. Este un scenariu cu decor, ordine cronologică și roluri definite: o victimă, un vinovat și cineva care suferă. Autorul acestei scene este persoana care se teme de ea. Rollo May observa că anxietatea vizează ceea ce omul consideră esențial pentru existența sa. Femeia se teme pentru copil.

Scenariul sumbru indică valorile fundamentale ale persoanei și, în scenariul inventat, mama nu este doar un martor pasiv. Ea este cea care a prevăzut pericolul și cea care plânge pierderea copilului. Ea ocupă un loc precis.

Rolul ales în dezastru

Unii oameni își asumă în aceste scenarii rolul celui care nu a fost suficient de atent. Alții se văd ca fiind părăsiți sau ca singurii care au prevăzut totul, dar nu au fost ascultați. Decorul grijilor se schimbă, însă rolul personal rămâne constant. În terapie, aceste scene pot fi analizate ca un text: cine apare, cine lipsește și ce rol este adoptat repetat.

Logica absurdului

Bărbatul se întoarce acasă după ce a întâlnit oameni care transportau soarele cu oborocul sau trăgeau vaca pe șură. În final, ajunge la concluzia că:

„Mâța tot s-ar fi putut întâmpla să deie drobul de sare jos de pe horn”

— Ion Creangă, „Prostia omenească”, 1874

Creangă recunoaște că pericolul în sine nu era absurd. Absurdul constă în faptul că pericolul a fost plâns ca un eveniment deja petrecut.

Ce scenariu scriu în avans și ce rol îmi dau în el?

Epimelea este o aplicație construită în jurul școlii existențiale. Conversația continuă de la o întâlnire la alta, iar arhiva este criptată pe dispozitiv și aparține celui care a scris-o.

Aplicația: psiholog AI pentru o terapie de durată

Pagina aceasta vorbește despre o școală de psihoterapie. Nu este un sfat medical și nici un serviciu de urgență. Dacă sunteți în pericol chiar acum, sunați la 112 sau găsiți o linie de sprijin din țara dumneavoastră pe findahelpline.com.