Epimelea

Bibliotecă

De ce nu pot refuza când un prieten îmi cere o pilă pentru altcineva?

O prietenă trimite un mesaj. Un văr al unei cunoscute are nevoie de o intervenție la un medic pe care îl cunoști. Pe văr nu l-ai văzut niciodată. Nu știi cum arată, nici ce are. Răspunzi „sigur” înainte să termini de citit textul. Petreci o după-amiază la telefon și abia seara te întrebi pentru cine ai făcut tot acel efort.

Un nume pierdut în lanț

Caragiale a publicat schița „Lanțul slăbiciunilor” în Moftul român, în iunie 1901. Domnișoara Mari Popescu îi cere naratorului să obțină de la prietenul lui, profesorul de latină Costică Ionescu, nota 7 pentru un elev, Mitică Georgescu. Naratorul aleargă cu birja. Profesorul cedează, cum cedează mereu, și întreabă un singur lucru: cum îl cheamă pe băiat.

Naratorul a pierdut scrisoarea. Domnișoara Popescu nu mai ține minte numele. Ea a scris doar pentru că a rugat-o madam Preotescu, care a lăsat însemnarea la Mari după ce fusese rugată de madam Diaconescu. De acolo drumul trece pe la Iconomeasca, Sachelăreasca și Piscupeasca. Abia la capăt apare numele adevărat: Mitică Dăscălescu, din clasa a VI-a. Nu e elevul lui Ionescu. Ionescu merge la colegul lui, Georgescu, care nici el nu-l poate refuza. Băiatul primește 7 în loc de 3, cu un sfert de ceas înainte ca notele să fie trecute în matricolă.

„Am şi eu o slăbiciune, şi eu sunt om!”

— I. L. Caragiale, „Lanțul slăbiciunilor”, Moftul român, 1901, 24 iunie; în Momente, ediție de Ion Vartic, Humanitas, 2013, p. 332–336 (Wikisource)

Nimeni nu-l cunoaște pe Mitică

Nimeni din lanț nu știe pentru cine aleargă. Fiecare face favoarea celui de lângă el. Naratorul nu vrea nota pentru Mitică. O vrea pentru Mari. Profesorul o dă pentru narator. Băiatul e doar locul unde se termină șirul.

Numele se pierde chiar la primul pas, și nimănui nu-i pasă. Toți întreabă doar cine îi roagă.

Pe cine refuz de fapt

Când spun „nu pot refuza”, pare că e vorba de bunătate față de un străin. Dar străinul nu e acolo. Pe el l-aș putea refuza ușor. Pe cel care îmi cere nu-l pot refuza. Mă tem pentru legătura cu el.

Poate că favoarea e felul meu de a rămâne în viața lui, iar dacă spun nu, mă tem că las un gol acolo unde eram eu.

Pe cine aș pierde, de fapt, dacă aș spune nu unui om pe care nu l-am văzut niciodată?


Epimelea este o aplicație construită în jurul școlii existențiale. Conversația continuă de la o întâlnire la alta, iar arhiva este criptată pe dispozitiv și aparține celui care a scris-o.

Aplicația: psiholog AI pentru o terapie de durată


Pagina aceasta vorbește despre o școală de psihoterapie. Nu este un sfat medical și nici un serviciu de urgență. Dacă sunteți în pericol chiar acum, sunați la 112 sau găsiți o linie de sprijin din țara dumneavoastră pe findahelpline.com.

Începeți acum în browserul dvs. Disponibil pe Google Play Descarcă din App Store

Română