De ce vreau să se schimbe ceva, dar să nu se schimbe nimic?
Într-o duminică seară, răsfoiesc anunțuri de chirii dintr-un alt oraș. Salvez câteva locuințe, îmi imaginez o stradă diferită, o cafenea nouă, alte dimineți. Apoi încep să adaug condiții: prietenii la o oră distanță, același program, mama care trece sâmbăta, iar pe măsură ce noaptea avansează, orașul nou devine tot mai asemănător cu cel vechi. Închid laptopul.
La tribună
În „O scrisoare pierdută”, actul al treilea, Farfuridi urcă la tribună într-o sală plină. Transpiră, bea apă, se șterge cu batista și începe:
„Din două una, dați-mi voie: ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica”
— I. L. Caragiale, „O scrisoare pierdută”
Fraza se încurcă, iar sala izbucnește în râs și aplauze.
Spunând cu voce tare ce simți
Este ușor să-l vezi pe Farfuridi ca un caraghios. Caragiale îl face însă să facă ceva rar: să spună exact ce simte, cu voce tare: vrea schimbarea pentru că toată lumea o cere și sună bine. Vrea ca lumea lui să rămână neschimbată. Se poticnește pentru că încearcă să țină ambele dorințe într-o singură frază.
Sala râde, dar râsul nu este doar batjocură. Mulți dintre cei care aplaudă ar fi exprimat aceeași dorință, dacă ar fi avut curajul.
Ce nu trebuie să se miște
Când spun „vreau să se schimbe ceva”, de multe ori cer altceva: să se schimbe decorul în jurul unui lucru pe care nu-l pot atinge. Orașul nou este bun, cu condiția să rămână prietenii. Slujba nouă este bună, cu condiția să nu mă simt din nou începător.
Acest lucru de neatins nu este un capriciu, ci poate fi un sprijin fără de care nu știu cine sunt. Poate fi o frică neprivită. Din afară, ele arată la fel. Dorința de schimbare se oprește mereu în același punct, ca o mână care ocolește o rană.
Dilema
Farfuridi își încheie discursul, sigur pe el: „Din această dilemă nu puteți ieși... Am zis!”
Are dreptate într-un fel. Din dilemă nu se iese cât timp nu știu ce anume trebuie să rămână pe loc.
Ce trebuie să rămână neschimbat în viața mea, indiferent ce se schimbă în jur, și de ce tocmai asta?
Epimelea este o aplicație construită în jurul școlii existențiale. Conversația continuă de la o întâlnire la alta, iar arhiva este criptată pe dispozitiv și aparține celui care a scris-o.
Aplicația: psiholog AI pentru o terapie de durată
Pagina aceasta vorbește despre o școală de psihoterapie. Nu este un sfat medical și nici un serviciu de urgență. Dacă sunteți în pericol chiar acum, sunați la 112 sau găsiți o linie de sprijin din țara dumneavoastră pe findahelpline.com.
Începeți acum în
browserul dvs.
Primele două întâlniri sunt gratuite.