Logoterapia și voința de sens
Cartea cea mai cunoscută a lui Viktor Frankl are două părți. Prima povestește lagărul. A doua explică pe scurt școala pe care Frankl a construit-o.
Frankl o deschide cu o glumă. Un medic american îl întreabă la Viena ce este logoterapia, într-o singură frază. Frankl îi cere mai întâi o frază despre psihanaliză: pacientul stă întins pe canapea și spune lucruri greu de mărturisit. Atunci, răspunde Frankl, în logoterapie pacientul stă în picioare și ascultă lucruri greu de auzit. Gluma are un sâmbure de adevăr. Logoterapia privește mai mult spre ce urmează decât spre ce a fost.
A treia școală vieneză
Numele vine din grecescul logos, pe care Frankl îl traduce prin „sens”. Unii autori au numit logoterapia a treia școală vieneză de psihoterapie, după Freud și Adler. Cele trei diferă prin ce îl pune pe om în mișcare. La Freud este voința de plăcere, la Adler voința de putere. La Frankl este voința de sens: omul caută mai întâi ceva pentru care merită să trăiască.
Pentru el, această căutare nu e o mască pusă peste instincte. Frankl notează cu ironie că n-ar vrea să trăiască de dragul mecanismelor sale de apărare. Pentru valorile lor, oamenii sunt gata și să trăiască, și să moară.
Tensiunea nu e o defecțiune
O idee a cărții contrazice o așteptare comună. Credem de obicei că omului îi este bine atunci când nimic nu-l mai trage în vreo direcție. Frankl numește această stare homeostază și refuză să o vadă ca țintă.
După el, omului îi trebuie o tensiune între ce este și ce ar trebui să devină. Pentru ea folosește cuvântul „noodinamică”. Cine trăiește această tensiune nu e un om stricat.
Vidul existențial
Când răspunsul lipsește, Frankl vorbește de vid existențial. Îl vede ca pe un fenomen al secolului, nu ca pe un diagnostic. Instinctul nu-i mai spune omului ce trebuie să facă. Nici tradiția nu-i mai spune ce ar fi bine să facă. Uneori omul nici nu mai știe ce vrea.
Vidul se arată cel mai des prin plictiseală. Frankl dă ca exemplu „nevroza de duminică”: golul care iese la suprafață când se oprește alergătura săptămânii.
Cine pune întrebarea
Frankl se îndoiește că cineva poate spune, în general, care este sensul vieții. Compară întrebarea cu cea pusă unui campion de șah despre cea mai bună mutare. Fără o partidă anume, o asemenea mutare nu există. Sensul diferă de la un om la altul și de la o oră la alta.
Apoi întoarce întrebarea. Nu omul trebuie să întrebe care este sensul vieții sale. El este cel întrebat, iar răspunsul îl dă răspunzând de propria viață.
„adevăratul sens al vieții trebuie descoperit mai degrabă în lume decât în omul însuși sau în psihicul său”
— Viktor E. Frankl, Omul în căutarea sensului vieții, partea a doua, „Logoterapia pe scurt”
Frankl numește trei căi. Prima: ceva creat sau înfăptuit. A doua: ceva trăit, sau cineva cunoscut prin iubire în unicitatea lui. A treia: atitudinea față de o suferință care nu poate fi evitată, când situația nu mai poate fi schimbată.
A treia cale e ușor de citit greșit. Frankl scrie limpede că suferința nu e necesară pentru a găsi sensul. Suferința care poate fi evitată trebuie evitată.
Oftalmologul, nu pictorul
De aceea logoterapeutul nu împarte sensuri. Dintre toți psihoterapeuții, scrie Frankl, el este cel mai puțin ispitit să-și impună judecățile de valoare. Frankl explică asta printr-o imagine. Pictorul ne arată lumea așa cum o vede el. Oftalmologul ne face în stare să vedem lumea așa cum este.
Munca logoterapeutului seamănă cu a celui de-al doilea. Lărgește câmpul vizual până când devine vizibil ce ar putea avea sens. Un sens primit de la altcineva rămâne al celui care l-a dat.
Rămâne o întrebare pentru cititor. Lucrul pentru care trăiți l-ați găsit în lume sau vi l-ați dat singur?
Epimelea este o aplicație construită în jurul școlii existențiale. Conversația continuă de la o întâlnire la alta, iar arhiva este criptată pe dispozitiv și aparține celui care a scris-o.
Aplicația: psiholog AI pentru o terapie de durată
Pagina aceasta vorbește despre o școală de psihoterapie. Nu este un sfat medical și nici un serviciu de urgență. Dacă sunteți în pericol chiar acum, sunați la 112 sau găsiți o linie de sprijin din țara dumneavoastră pe findahelpline.com.